Save tomorrow.

Zile bune, zile rele, mai multe bune decat rele. Deci se poate si asa.
 Repet si aici ca imediat se va termina scoala si sunt foarte multumita de note, mai mult ca semestrul trecut. Dar nu asta e important. Important e ca se apropie o perioada de aproape 3 luni, (ma rog la toate divinitatile sa fie o perioada placuta, nu o vara deprimanta ca cele de pana acum care mi-au lasat un gust dulce-amarui). Ceea ce vroiam sa spun este ca vreau sa fie frumos. O vara abundenta in sentimente de fericire coplesitoare, carti geniale care te influenteaza puternic, muzica buna si prieteni care nu te abandoneaza. Poate ca cer prea multe, dar inauntrul meu inca vreau multe de la viata si nu renunt inca la visele si ideile care ma fac vie.
In ultimul post v-am spus ca m-am apucat de Cei frumosi si blestemati de F.Scott Fitgerrald. Ei bine, am terminat-o si nu pot spune ca m-a impresionat la fel de mult ca si Marele Gatsby. Am ajuns sa citesc chinuita schimbarile relatiei dintre Gloria si Anthony. Nu m-am simtit acaparata de carte, dar nu spun ca a fost rea. A fost... bunicica.
Cum am mai spus, se termina primul meu an de liceu si tot ce pot spune despre cei cu care sunt in clasa e ca sunt dezamagita. Am ajuns la concluzia ca aproape toti sunt superficiali, ipocriti si niste persoane care se ascund in spatele unei masti groase, lasandu-se condusi doar de ceea ce vad in jurul lui. Asta e ceea ce am vazut pana acum. Desigur, nu sunt toti asa, dar din 29 de suflete pot spune ca sunt doar cativa care ma impresioneaza prin caracterul sincer...
Va las, momentan,
Yours,
Laura.

The Beautiful and Damned.

 Buna. Chiar ma intreb daca citeste cineva ce debitez eu aici.(?)
 De cam 4 ani, am o perioada neagra. Plangeam fara motiv, idei intunecate. Dar... in sfarsit simt ca totul se va schimba si ca negura,  care s-a format peste viata mea, peste sentimentele mele, se va dispersa. Cel mai probabil, nu dintr-o data, dar incetul cu incetul sper ca va deveni situatia mai roz.
Cand stau sa ma gandesc ca eu chiar o sa ma simt bine, fericita si  nu o sa mai simt ca ma sufoc ca intr-o celula,  nici nu-mi vine sa cred. Parca ar fi mult prea frumos.
    In fine... in sfarsit e frumos afara si cald. Oare cat o sa tina? Imi plac zilele ploioase ( cu o cana de ceai negru, o carte buna si jazz pe fundal), dar se presupune ca e vara. Sper ca va fi vreme frumoasa dupa ce se termina scoala. Asa inca e placut sa fii la scoala si nu murim de cald, dar toootusi.
M-am apucat de Cei frumosi si blestemati de F.S.Fitzgerald. Ma uimeste prin stilul sau simplu, dar fermecator. Prima carte pe care am citit-o scrisa de el a fost Marele Gatsby. Auzisem de ea, pe langa asta ma batea la cap o colega despre cat de grozava si geniala e cartea, asa ca atunci cand am mers la biblioteca, am si luat-o. Nu m-a dezamagit si am ramas puternic impresionata de aceasta carte: felul in care Gatsby isi cladeste viata din visele, iluziile si amintirile lui si felul in care totul din viata lui e aparent o minciuna; Fitzgerald nu a lasat nimic la intamplare si povestea curge fluent de-a lungul cartii.
Cei frumosi si blestemati e scrisa inainte de Marele Gatsby si din cate am citit am observat ca abordeaza de asemenea tema societatii anilor '20, descriind cu talent dorintele, relatiile si orasul New York. Nu pot comenta prea mult pentru ca nu sunt decat la pagina 57, dar ma incanta, pana aici.
Inchei cu gandul ca totul va fi mai bine si cu melodia mea preferata, momentan, de Rudimental. :)

Got something.

      Am de gand sa pornesc de la acest gif. Intr-un fel sau altul e rezumatul la ceea ce ma gandeam in ultimul timp. 

    Daca stai sa te gandesti, asa e mereu. Indiferent de persoana, ca e buna, ca e rea, toata lumea vrea ceva. Desigur, nu intotdeauna e ceva de natura rea, dar cand te intrebi ce vrea o anumita persoana de la tine, mereu te gandesti la ce e mai rau. Cel putin, asa fac eu.  Si da, stiu, e urat si foarte pesimistic... Ce e si mai urat e atunci cand stii ce vrea o persoana de la tine, nu-ti convine, dar totusi nu poti sa lasi balta acea persoana. 

    Dar aspectul asta are doua fete: si tu vrei ceva de la muuulta lume. Vrei sa te placa, sa te accepte, sa te iubeasca. De ce? Probabil ca sa te simti tu uman. Sa simti ca esti normal. Totusi, uneori mai vrei si altceva.

     Ma simt pustiita. Nu multa lume stie ce inseamna, dar multa lume stie cum e sa te simti asa. Ma simt goala pe dinauntru, ca si  cum as fi singura pe lume, fara nici un prieten, desi sunt inconjurata de ei.

    Voi incheia aceasta intrare cu un lung oftat.