Relaxare, un pahar cu bere si o trupa rock irish. Combinatia perfecta.
Inainte sa ma apuc de blog ma gandeam cum o sa fac cu post-urile, ce subiecte sa abordez. E clar ca nu pot sa scriu niste chestii monotone, asa ca acest post e despre.... noi.
Suntem atat de incapatanati sa credem ca nimeni nu e ca noi, ca nimeni nu face lucrurile ca noi... ca suntem unici. Desi e urat, trebuie sa recunoastem ca nu suntem atat de unici pe cat am vrea noi sa credem. Parca de prea multe ori ni se intampla sa avem momentul ala in care sa zicem : „ Si tu faci asa?”, „ Ne potrivim perfect.”. Parerea mea e ca singurul aspect care ne diferenteaza e gandirea. Multe lucruri le facem la fel, multe lucruri le vedem la fel, dar nu toti gandesc la fel. Acum, mai mult ca niciodata, tipurile de gandire sunt cat se poate de diferite, if you know what I mean (sa zicem ca nu toti tinerii de-acum sunt niste reprezentanti cat se poate de potriviti). Dar nu asta conteaza, pentru ca toti avem minunatele noastre defecte, unii mai multe decat altii, desigur.
Cred ca de fapt ne indragostim gandire, desi uneori am crede ca sunt ochii aia frumosi, sanii rotunzi si jucausi, spatele lat si puternic, trasaturile delicate sau puternice si conturate, si altele.
Unfinished.
Analizez comportamentul meu de pana acum si tot nu-mi dau seama cu ce-am gresit, dar realizez ca nu am gresit cu nimic, ca de fapt tie doar iti place sa ma tratezi asa ca si cum as fi facut ceva rau si ca asta faci tu intotdeauna.
Ei bine, hai sa o lasam asa. Unfinished. M-am saturat sa ma milogesc dupa sentimentele tale inexistente.
